Conceptul de filosofie
Filosofia a luat fiinta in Grecia antica intre secolele VIII-VII i.Hr deci termenul de „filosofie” deriva din cuvintele grecesti „phileo” si „sofia” (phileo = a cauta, a iubi; sofia = intelepciune). Asadar, etimologic, filosofia inseamna „dragoste de intelepciune„.
Filosofia desemna la grecii antici dorinta de cunoastere a esentei, a cauzei prime a universului, a temeiului si a principiului ordonator al lucrurilor. Primul filosof care a cautat temeiul universului a fost Thales din Milet – considerat partintele stiintelor; n. cca. 635 i.Hr. – d. cca. 543 i.Hr.
In folosirea moderna, filosofia se gaseste in 4 ipostaze:
- forma (mod) aparte de cunoastere
- forma a culturii (domeniu de creeatie valorica)
- forma a constiintei sociale
- dischiplina de invatamant
Demersul filosofic se constituie atat ca o cunoastere de ansamblu a universului, cat si ca act dezvaluitor al universului. Conceptiile filosofice se afirma, in primul rand, ca viziuni generale de tip antropocentric asupra lumii. Filosofia este o viziune ontologica conditionata antropologic.
Mihai Eminescu: „Filosofia este asezarea lumii in notiuni, spre a caror stabilire judecata nu se serveste de o alta autoritate decat de a sa proprie. Filosofia are valoare critica, ea naste intelectul, il dezvolta de la lenea cugetarii si de la increderea prea mare in idei straine, il deprinde a cerceta lucrurile in mod genetic si a cumpani fiecare cuvant inainte de a-l aseza intr-o teorie.”
Dictionar: ontologie = teorie a existentei; antropologie = stiinta care se ocupa cu studiul originii, evolutiei si variabilitatii biologice a omului, in corelatie cu conditiile naturale si social-culturale.
Filosofia si viata
Nicio forma a cunoasterii umane nu se confrunta cu atatea prejudecati precum filosofia. Cea mai raspandita prejudecata se refera la faptul ca filosofia este inutila din cauza terminologiei greoaie si solutiilor teoretice si practice contradictorii. Alte obiectii se refera la faptul ca este un demers reflexiv care pune sub semnul intrebarii propriile creeatii, ca isi propune sa dezvaluie adevaruri ultime cu privire la lume si om si ca nu ajuta la rezolvarea problemelor grave cu care se confrunta omenirea. Negarea rolului filosofiei este legata si de faptul ca aceasta nu a avut intotdeauna acelasi obiect – filosofii incercand mereu sa creeze un nou limbaj specific, o noua metoda, un nou mod de a filosofa.
Acceptarea incertitudinii filosofiei are doua consecinte importante pentru stabilirea valorii sale: identificarea si eliminarea prejudecatilor care ne conduc viata, eliberarea de atitudinea dogmatica (dogma = teza impusa de adevar incontestabil), largirea orizontului gandirii pe de-o parte, iar pe de alta parte incertitudinea mentine viu interesul pentru cunoastere, largind capacitatile Eului nostru. (structura constienta si coerenta a persoanei, compromis intre Sine si Supraeu).
Astfel, rezultatul filosofiei nu trebuie sa fie un set de raspunsuri prestabilite, ci un nou mod de a gandi, de a actiona si de a argumenta. Abandonarea filosofiei, cu toate esecurile ei, este iluzorie si ar echivala cu o sinucidere spirituala a omului, care ar trebui sa renunte la reflectarea a ceea ce exista si asupra a ceea ce ar trebui sa fie.
