CuvantulTinerilor
EGALITATE SI DREPTATE
Insusirile specifice fiecarei persoane sunt foarte diferite. Vom observa ca oamenii sunt foarte diferiti in ceea ce priveste situatia financiara, rolul si statusul social, etc. De aici, nu se poate deduce ca oamenii nu ar trebui sa fie egali in ceea ce priveste drepturile si libertatile, accesul la functiile sociale, etc. Astazi, se sustine ca, in pofida numeroaselor diferente dintre oameni, este drept ca toti oamenii sa fie tratati in mod egal, fara discriminare. Rolul statului devine important in ceea ce priveste asigurarea egalitatii intre cetateni (in domeniile in care este posibil acest lucru). Daca vom admite ca aceste diferente individuale nu sunt nedrepte in sine, atunci se va putea deduce ca ideea de dreptate este compatibila cu acceptarea inegalitatilor intre oameni, iar dreptatea este chemata sa rezolve atat problema egalitatii intre oameni, cat si pe cea a distribuirii bunurilor intr-o societate.
O prima forma de egalitate este egalitatea in fata legii (nimeni nu este mai presus de lege). Alte forme de egalitate vizeaza domeniul politic (toti oamenii au aceleasi drepturi si indatoriri), domeniul economic si social (accesul la resurse si functii, egalitatea conditiilor).
Se sustine astfel ca trebuie realizata egalitatea de sanse care nu presupune doar drepturi juridice si politice, ci si drepturi econimice si sociale.
Dreptatea sociala si economica se refera mai cu seama, astazi, la distribuirea valorilor, a resurselor, a avantajelor si chiar a dezavantajelor intre diferite grupuri sociale, intre anumite grupuri profesionale, de varsta (dreptate distributiva).
Principiul dreptatii nu se aseamana cu cel al egalitatii matematice, deci nu putem intelege prin dreptate nivelarea tuturor membrilor societatii, ci mai degraba o distribuire echitabila a indatoririlor, privilegiilor si onorurilor.
In ceea ce priveste teoriile despre dreptate,vom retine doua principii:
- unul care vizeaza egalitatea(legea se aplica la fel tuturor oamenilor,adica nimeni nu este mai presus de lege);
- principiul echitatii(trebuie sa oferim fiecaruia ceea ce i se datoreaza).
Tipuri de egalitate: egalitatea juridica, egalitatea politica (sau egalitatea in drepturi si libertati de ordin politic), egalitatea economica (accesul la resursele materiale) si egalitatea sociala sau egalitatea conditiilor. Adeptii teoriei egalitarismului sustin ca egalitatea de sanse implica si o egalizare a posibilitatilor de acces la resurse, in timp ce adversarii egalitarismului sustin ca intelegerea minimala a acestui concept trebuie sa vizeze numai absenta discriminarilor de rasa, sex, religie, nationalitate, varsta. Acestia, din urma, sustin ca nicio societate nu poate sa dispuna de resursele necesare pentru a asigura egalitate economica, iar politica egalitarista determina statul sa renunte la impartialitate si sa ajute anumite categorii sociale considerate dezavantajate (prin redistribuirea veniturilor spre exemplu), astfel incat realizarea egalitatii economice va distruge practic libertatea.
Friedrich Hayek (1899-1992, filosof si economist austriac), “Drumul catre servitute”:
“Nimic nu diferentiaza mai transant conditiile dintr-o tara libera de cele dintr-o tara aflata sub o guvernare arbitrara decat respectarea… marilor principii cunoscute sub numele de suprematia legii. Aceste principii(…) ne spun ca statul, in toate actiunile lui, este limitat de reguli fixate si anuntate in prealabil, reguli care fac posibila prevederea, cu o buna doza de certitudine, a modului in care autoritatea isi va folosi puterile coercitive intr-o imprejurare data si fac posibila planificarea afacerilor individuale pe baza acestei cunoasteri. Desi acest ideal nu poate fi atins niciodata in mod desavarsit, de vreme ce legiuitorii, ca si cei carora le este incredintata aplicarea legii, sunt oameni supusi greselii, se desprinde destul de limpede ideea centrala ca posibilitatea lasata organelor executive de a folosi in mod discretionar puterea coercitiva trebuie sa fie redusa cat mai mult. Orice lege restrange libertatea individuala intr-o anumita masura, modificand mijloacele de care oamenii pot uza in urmarirea telurilor lor,dar,in conditiile suprematiei dreptului,statul este impiedicat sa zadarniceasca eforturile individuale printr-o actiune ad-hoc! Fiind sigur ca puterea statului nu va fi folosita in mod deliberat pentru a-i dejuca intentiile,individul este liber sa urmareasca telurile si dorintele lui personale,in cadrul regulilor cunoscute ale jocului.
(…)Un rezultat(…) al acestei situatii este acela ca egalitatea formala in fata legii se afla in conflict, iar in fapt este incompatibila cu orice activitate statala care urmareste(…) nivelarea materiala sau de fond intre diversi oameni si ca orice politica vizand un ideal concret de dreptate in distributie trebuie sa duca la distrugerea suprematiei legii. Ca sa obtii acelasi rezultat in cazul unor oameni diferiti, este necesar sa ii tratezi in mod diferit. A le da unor indivizi diferiti aceleasi posibilitati obiective nu e tot una cu a le acorda aceeasi sansa subiectiva. Nu se poate nega ca suprematia dreptului produce inegalitate economica(…).
