Acasă / Materiale Bacalaureat / Limba si lit. romana / Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

                                                                                                  de Lucian Blaga

eu-nu-strivesc-corola-de-minuni-a-lumiiI.Preliminarii

 Blaga evoluează ca stare se spirit şi ca atitudine poetică. Primul volum, din 1919, Poemele luminii, are ca motiv central lumina. Conotaţiile sunt diverse: iubire, viaţă, cunoaştere, stihie generatoare a Universului.

Volumul este scris în spirit expresionist. Reîntoarcerea la obârşii (mitul, cultul originarului), extazul, tensiunea trăirii, dezmărginirea eului sunt însemne expresioniste.(Vreau să joc!, Lumina, Izvorul nopţii).

Două dintre liniile definitorii ale creaţiei blagiene se fixează încă de pe acum: interferenţa între poezie şi filozofie şi alternanţa celor două ritmuri interioare specifice: avânt şi contemplaţie, „flux şi reflux”, cum le numeşte poetul însuşi amândouă specifice poeziei moderniste în general.

Aceste două măsuri lăuntrice sunt doar în aparenţă contradictorii, căci ele aparţin aceluiaşi elan al căutării şi aceleiaşi aspiraţii de dez-mărginire, de contopire cu Marele Tot.

Lumina ca metaforă a cunoaşterii prefigurează, în acest prim volum, teoria blagiană a celor două tipuri de cunoaştere: cunoaşterea luciferică şi cunoaşterea paradisiacă.

Acelaşi volum aduce sugestia dogmei religioase bogumilice (în poeziile: Lumina raiului, Pax magna).Lumina este principiu dual, amestec de rai şi iad.

Primul volum propune ipostaza eului sub semnul elementarităţii. Este un eu non-reflexiv, non-problematic, care trăieşte osmotic cu Marele Tot. Problematica volumului este a comunicării fericite cu cosmosul. Universul este pentru eul liric blagian un spaţiu al fascinaţiei, atrăgând spre “tot ce-i ne-nţeles”.

II.Temă şi viziune

          Aşezat de Blaga în fruntea volumului din 1919 Poemele luminii, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii…este o artă poetică, unul dintre cele mai cunoscute texte programatice din literatura noastră.

Arta este pentru Blaga un mod de cunoaştere pe care el îl defineşte poetic prin antiteza “lumina mea – lumina altora”, aşezând actul creator deasupra simplei căutări spirituale.

III.Analiza structurală a textului

1.Titlul este unul interior, reluat în incipit, este un titlu enunţ care exprimă viziunea eului liric  asupra cunoaşterii.

2.Secvenţe poetice.

Incipitul discursului poetic fixează antiteza, poemul continuându-se cu o comparaţie dezvoltată şi o concluzie.

Discursul liric se structurează pe baza antitezei amintite. Prima secvenţă este dedicată definirii „luminii altora”, ucigătoare de taine. Verbele definitorii pentru “lumina altora” sunt: “sugrumă” şi, subînţelese, “ucide, nu sporeşte, nu îmbogăţeşte”.  În raport cu această perspectivă, situată sub semn negativ, secvenţa a doua a poeziei se distanţează net, printr-o marcă textuală adversativă („dar eu”), urmată de ilustrarea metaforică a motivului liric „lumina mea”. Spre deosebire de „lumina altora”, cunoaşterea poetică e aproximată metaforic în lumina lunară, ca „sporire” şi „mărire” a tainei lumii, „îmbogăţire” a „întunecatei zări”, cu „largi fiori de sfânt mister”, ca schimbare a „ne-nţelesurilor” în „ne-nţelesuri şi mai mari” – în numele iubirii unificatoare: „căci eu iubesc/ şi flori şi ochi şi buze şi morminte”.

3.Imaginarul liric

Pentru eul poetic blagian universul este o lume de semne, “o pădure de simboluri”(Baudelaire). El respinge regimul diurn al conştiinţei interogative, propunându-se ca prezenţă eminamente nocturnă. Lumina lui, lunară, nu reliefează brutal contururile obiectelor. Dimpotrivă, le conservă o aură protectoare care estompează limitele, potenţând taina.

Lumina conotează sensurile cunoaşterii ca gest de înălţare, semn ascensional, reflex divin şi materie primordială.

“Corola de minuni a lumii” este imagine a rotundului, simbol al perfecţiunii lumii, alcătuire armonioasă de splendori, este suma de taine asupra cărora eul poetic se apleacă plin de iubire (concept gnoseologic aici), demersul său fiind unul ce sporeşte, îmbogăţeşte şi nu striveşte. Concretizarea corolei de minuni a lumii se relizează în alt vers printr-un procedeu specific blagian: enumerarea. Corola de minuni a lumii se materializează în flori, ochi, buze şi morminte. Florile evocă lumea vegetală, existenţa ingenuă, ochii sunt simbolul gândirii umane, al reflecţiei, al speculaţiei, buzele reprezintă deopotrivă rostirea cuvântului şi sărutul, iar mormintele încorporează taina morţii. Corola de minuni a lumii este un spaţiu al fascinaţiei (“vraja nepătrunsului ascuns”).

4. Limbajul poetic

Dintre trăsăturile modernismului poetic, poezia lui       Lucian Blaga înregistrează terminologia abstractă, limbajul şi imaginile artistice sunt puse în relaţie cu un plan filozofic secundar. Organizarea ideilor poetice se face în jurul unei imagini realizate prin comparaţia amplă a elementului abstract, cu un aspect al lumii materiale, termen concret, de un puternic imagism. Se cultivă cu predilecţie metafora revelatorie, iar eufonia versurilor libere sugerează amplificarea misterului. Poetul optează pentru versul liber, lipsit de constrângerile formale, accentul fiind pus pe curgerea ideilor poetice. Stilistic, e de remarcat versul liber, ingambamentul, comparaţia prin “cum”, enumeraţia.

IV. Analiza tipologică a textului poetic pe baza caracteristicilor structurale; tipuri de lirism.

Blaga optează pentru lirismul subiectiv, ale cărui mărci lexico-gramaticale figurează încă din titlu,  Eu nu strivesc corola de minuni a lumii presupunând o situare orgolioasă, de sorginte expresionistă, în centru universului creator.

V. Analiza tipologică a textului poetic din punct de vedere al curentului literar

Nicolae Manolescu arată că, spre deosebire de poezia mai veche, poezia modernă „are o conştiinţă de sine şi, deci, o existenţă proprie”, fapt dovedit de conceperea şi construirea volumului de versuri ca un întreg semnificativ, prefaţat sau încheiat de o artă poetică. Din acest motiv textul poate fi considerat artă poetică modernă, dar şi pentru că, în exprimarea crezului liric, autorul pune accentul nu atât pe tehnica poetică (clasica ars poetica), cât mai ales pe condiţia artistului, pe relaţiile dintre poet şi lume sau creaţie.

VI. Concluzii

Poemul Eu nu strivesc corola de minuni a lumii a fost raportat  la sistemul filozofic blagian. “Lumina altora” ar figura cunoaşterea paradisiacă, presupunând investigaţii ştiinţifice raţionale, iar “lumina mea”, cunoaşterea luciferică, definită ca revelaţie prin participare la taina universului. Celor două tipuri de cunoaştere le corespund două tipuri de metafore: metafora plasticizantă şi metafora revelatorie.

loading...

Despre Andrei Staicu

Pasionat de fotografie, de lucruri care-mi plac si de paradoxuri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *