CuvantulTinerilor
„Lumea intreaga iti apartine, daca stii sa admiri.”
Admiratia presupune o privire lipsita de orice sentiment negativ si poate fi prezenta doar în sufletele celor lipsiţi de încrâncenare. Ea este un sentiment luminous care, atunci când apare în toată puritatea lui, repezintă negreşit o pornire înaltă a sufletului uman.
Trăim într-o lume în care gândurile oamenilor sunt pline de îngrijorări, suferinţe, în care sufletele lor sunt tot mai opace si mai sterpe. O lume, o lume dominată de griji, stres, robleme financiare, si crize economice mondiale… o lume în care valorile sunt tot mai relative şi cel mai adesea, se validează după criterii pragmatice, poate chiar mercantile. Valorile clasice nu mai sunt apreciate, ci din contra, au început să fie privite cu dispreţ, sau cu îngaduinţă în cel mai bun caz. Oamenii sunt prinşi in tumultul unei vieţi ce le cere să fie mereu pe fugă. Blocaţi în acest vârtej, ei se află într-o continuă competiţie pentru asigurarea propriului confort, uitând să privească cu admiraţie în jurul lor, ajungând chiar să-i neglijească pe cei de lîngă ei şi astfel…să îi piardă.
Am devenit tot mai indiferenţi la nevoile sufletului nostru, care, secătuit, nu mai ştie să se bucure de simplitatea si farmecul gratuit al lucrurilor, care dau un parfum discret vieţii. Nu mai ştim să apreciem ce avem lângă noi, vrem tot timpul mai mult şi mai mult… dar ce ne lipseşte cu adevărat este detaşarea spiritului, eliberarea lui din acest labirint fără ieşiri. Puţini sunt cei care ştiu să admire, să se bucure înca de frumos, de bine, de ceea ce este cu adevărat valoros, fără să se întrebe de ce nu le apaţine. Până la urmă, este un semn de nobleţe mentală să ştii să admiri ceea ce te depăseşte.
Prin urmare, nu trebuie să te întrebi de ce curcubeul nu se naşte în paharul tău de apă.Nu trebuie să culegi o floare şi să o pui în vază ca să îi admiri frumuseţea. Vei fi stăpânul lumii atunci când o vei admira pentru ceea ce este ea, fără să o păstrezi numai pentru tine.
Aşa că… să să ne oprim puţin pentru a ne uita în jurul nostru şi a ne apleca asupra aspectelor aparent minore ale vieţii, dar care au puterea de a ne învăţa cum să ne bucurăm şi să ne îmbogăţim existenţa.
