Acasă / Gânduri / Prea devreme sa fie prea tarziu?

Prea devreme sa fie prea tarziu?

Astazi am luat o pauza, o pauza de la tot ceea ce ma inconjoara si am ales. M-am ales pe mine. Am ales sa-mi dau intalnire cu mine insumi, aici, intre doua extreme, intre da si nu, la o ceasca de cafea, indulcita cu doua lingurite de zahar. Daca tot e momentul destainuirilor, va spun ca mi-a fost dor. Era o vreme cand aveam aliati puternici in spatele unor simple cuvinte, ce mi-au fost mereu soldatei de nadajde. Vinovata ma declar cand spun ca le-am cam lasat de izbeliste, le-am pastrat intr-un coltisor de suflet, sperand sa vina un moment ca acesta.

Traim intr-un vartej continuu, care ne ameteste. Nu apucam sa spunem nici pe jumatate ceea ce gandim si ceea ce avem pe suflet, nu apucam sa fim nici pe sfert ceea ce suntem cu adevarat. Ne ascundem in spatele unor masti, iar viata nu e nici pe departe un carnaval. Alegem roluri mici cand scena asta pe care jucam e atat de mare si atat de plina de oportunitati.

Astazi, recunosc ca drumul de pana acum nu a fost chiar unul usor. Am ales sa fiu medic, sa fiu om mai presus de toate, pentru ca o astfel de meserie nu poate creste altfel. Am inteles ca tot ceea ce cladim astazi, maine poate salva o viata. Ca timpul se poate opri si ca viata e mai mult decat o hora in care odata ce ai intrat, trebuie sa joci. Pentru ca pasii difera si jocul te poate pune la incercare. Iar aceasta incercare a fost cea care m-a facut sa ma descopar. Zi de zi, intr-un vartej de ganduri cu care ma lupt si astazi. Insa e o lupta asa de dulce, incat chiar si atunci cand pierzi, la sfarsitul zilei, tot tu esti cel invingator.

E o lupta dreapta, care se joaca in doi. Iar jocul asta este cel care te defineste. Uita-te in oglinda, nu ca faceti pereche buna? Nu te mai gandi la ce s-ar fi intamplat daca, regretele nu-si au rostul in ecuatia asta.

Astazi esti aici, astazi esti tu, astazi imi vei fi aliat si ma vei invata ca “prea tarziu ” nu exista si ca prea devreme poate sa fie doar dimineata, atunci cand soarele nici nu a rasarit. Ai venit sa ne bem cafeaua impreuna si simt ca timpul se scurge cu viteza luminii. Ar trebui sa fie ilegala o astfel de viteza, dar tu poate stii mai bine. Nu ma deranjeaza, a revenit vartejul si stiu ca viata isi continua jocul si ca de data asta pasii imi suna atat de cunoscut.

Aveam nevoie de locul asta, trebuie sa recunosc. Aici, ma regasesc intru totul.

Sufletul ne e tanar, inima e curioasa, gandul plin de intrebari.  Hai sa rescriem tot ce am invatat, sa ne reinventam. Sa crestem si sa continuam sa lasam viata sa ne invete. Sa ne ghideze. Sa ne duca acolo unde ne e scris.

…pentru ca prea tarziu va fi doar atunci cand sufletul ne va fi batran!

 

foto © Andrei Staicu | www.andreistaicu.com
loading...

Despre Andreea M

Un comentariu

  1. Poate daca ma astepti cu un 3 in 1 in loc de cafea…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *