Tipare de gandire

Trăim într-o lume în care suntem fără încetare asaltaţi de multiple mesaje care se adresează simţurilor noastre; cu toate acestea, se pare că noi nu le utilizăm decât în parte şi că acordăm preferinţă doar unora dintre ele. Aceasta ne determină să fim conştienţi de faptul că nu acţionăm asupra lumii exterioare sau asupra realităţii ca intreg, ci asupra reprezentării pe care o construim despre aceasta şi a cărei percepţie este prin definiţie senzorială.

După cum se poate observa în figura următoare, informaţiile primite din mediul exterior sunt percepute simultan prin toate simţurile noastre, însă aceasta se petrece la un nivel inconştient, în timp ce conştient noi nu percepem decât o singură informaţie senzorială o dată.

Oamenii utilizează într-o manieră dominantă unul din cele cinci organe de simţ pentru a-şi reprezenta realitatea.

P.N.L*. defineşte trei sisteme principale de reprezentări senzoriale:

• sistemul vizual;
• sistemul auditiv;
• sistemul kinestezic, care se referă la senzaţiile tactile, gustative, olfactive şi la emoţii.

Deşi fiecare dintre noi avem un sistem de reprezentare senzorială dominant sau primar, nu suntem totdeauna conştienţi de acest lucru şi de cele mai multe ori

ignorăm faptul că interlocutorii se servesc de un sistem senzorial diferit de al nostru.

Sunt trei categorii de oameni: vizuali, auditivi şi kinestezici. Aceştia nu se prezintă întodeaunaîntr-o formă pură. Aceşti oameni comunică într-un anumit fel. Aproape că ei vorbesc limbi diferite, chiar dacă toţi vorbesc limba română. Au maniere diferite de a se exprima şi maniere diferite de a înţelege.

Vestea bună este că poţi să-ţi dai seama din câteva cuvinte cu ce fel de om ai de-a face (care dintre stiluri) şi dacă depui puţin efort, vei reuşi să comunici mult mai bine cu el, poţi intra pe aceeaşi lungime de undă cu el. Îţi poţi da seama din cuvintele pe care el le foloseşte ce tipar de gândire utilizează preponderent. Aceste stiluri de a comunica te ajută să intri pe aceeaşi lungime de undă cu un interlocutor, fie el client, rudă, prieten sau un om de pe stradă.

Gândirea vizuală

– caracteristici –

Comportament vizual

• capul este îndreptat în sus, privirea la fel, gestica mâinilor este la nivelul superior al corpului, vocea înaltă
• vorbirea rapidă şi cu un ton ridicat
• va respira superficial, cu partea superioară a toracelui ­ respiraţie rapidă, scurtă
• va gesticula prin aer, în sus, încercând adesea să contureze imaginile pe care le vede în minte
• va dovedi adesea o anume tensiune corporală
• va folosi cuvinte, expresii vizuale

Seturi verbale – vizuali

• Da, mi-am făcut o imagine
• Totul este mai clar
• Văd ce vreţi să spuneţi

Gândirea auditivă

– caracteristici –

Comportament auditiv

• capul este îndreptat într-o parte, ochii la fel – îndreptaţi la nivelul median al feţei, gestica mâinilor la nivelul urechilor, respiraţie la nivelul diafragmei
•  vocea cu inflexiuni, vorbire “cântată”, ritmată, poate chiar acompaniată: lovind cu pixul sau cu degetul
• va vorbi ritmic, aproape melodios, pe o tonalitate medie
• va gesticula prin aer undeva mai jos decât cineva care gândeşte vizual
• îşi va înclina adesea capul în lateral, ca pentru a accentua volumul pe care îl înregistrează prin urechi
• îşi va atinge adesea urechea şi gura şi îşi va lipi mâna de faţă, ca şi când ar vorbi la telefon
• va avea o postura destinsa,relaxata
• va folosi cuvinte auditive

Seturi verbale – auditivi

• Sună bine
• Îmi spune ceva chestia asta
• Înţeleg ce vreţi să spuneţi

Gândirea kinestezică

– caracteristici –

Comportament kinestezic

• Va vorbi cu rezonanţă, pe o voce joasă şi cu multe pauze tăcute
• Va respira cu partea inferioară a pieptului – o respiraţii adâncă, înceată, precum oftatul.
• Va gesticula jos şi spre dreapta.
• Va folosi gesturi care imită cuvintele
• Va avea voce gravă, ritm lent cu numeroase pauze
• Va aborda o poziţie înclinată spre spate, foarte relaxată, cu mişcări libere.

Seturi verbale – kinestezici

• Simt că e bine
• Sunt mişcat de ceea ce aţi spus
• Mi-a lăsat un gust amar

Un vizual, când se află în faţa unui auditiv, poate avea impresia că acesta nu este în contact cu el pentru că nu îl priveşte (nu îi acordă atenţie, nu îl valorizează corespunzător). Auditivul îi va reproşa vizualului că nu îl ascultă (nu se poate face înţeles, este ignorat de către vizual).

Pentru cei care nu fac aceste diferenţe senzoriale, este foarte tentant să concluzioneze că un interlocutor este negativ sau rezistent. Aceasta nu face decât să îngreuneze şi mai mult comunicarea între persoanele în cauză, comunicare care de multe ori ajunge să fie un schimb de replici tăioase şi dure, care traduc în comportament manifest o serie de atitudini greşite faţă de partenerul de comunicare.

Gandeste-te la o reteta de mancare. Poti sa ai pe trei mese diferite aceleasi ingrediente. Si sa faci 3 tipuri diferite de mancare folosind exact aceleasi ingrediente. Ceea ce va fi diferit o sa fie cantitatile, proportiile din fiecare  ingredient. Ai ulei, sare, apa, cartofi, conopida, ciuperci, oua etc. Depinde ce cantitate pui din fiecare si depinde in ce ordine le pui si vei obtine mancaruri diferite. Asa e si cu simturile…

 

Dictionar

• P.N.L=Programarea Neuro-Lingvistică se defineşte ca un ansamblu de metode de studiu al comunicării şi al structurii experienţelor subiective.