Gânduri

E musai sa iubesti…

E musai sa iubesti
E musai sa iubesti

E musai sa iubesti

ORICAND, ORICUM, ORICAT!

Viata poate fi surprinzatoare uneori, te poate ridica pe culmile fericirii la fel de elegant cum te poate dobora fara ca macar sa priveasca in urma. Iar noi, suntem aici sa alegem binele din tot raul care ne inconjoara, sa vedem partea plina a paharului, sa nu facem de doua ori aceeasi greseala, sa ne bucuram de drum si de priveliste, caci piedici vor fi mereu.

Binele din tot raul care ne inconjoara? Aici, totul tine de echilibru. Intre extreme. Intre rece si cald, intre pamant si cer, intre apa si foc. Acolo undeva ne situam noi. Orizontul este limita..dar pana si el este doar o linie trasata de mintea noastra, dincolo de care incepe adevarata aventura. Limitele au fost trasate cu un scop: pentru a fi incalcate.  Si ce placere mai mare de a iesi din tiparele constrangerii si de a-ti depasi propriile limite? E rau sa nu incerci, e si mai rau sa pierzi fara ca macar sa incerci. O lupta pierduta dinainte ca macar sa inceapa. Asa ca, ce ai de gand?

Partea plina a paharului? Ironic sau nu, realist sau nu, „Cate sticle de vin intra intr-un pahar?”.. Cu siguranta, cu totii stim raspunsul la aceasta intrebare. Cat mai multe, ca doar, unde dai si unde crapa. Nu si-a pus nimeni problema cand se umple un pahar cu sperantele, temerile, gandurile, dezamagirile, fericirile oamenilor  . Cand e prea mult? Sau cand stim ca e prea putin… fata de ceea ce meritam?

Un optimist ar spune categoric ca viata asta inseamna. Urcusuri, coborasuri, azi in genunchi, maine pe culmile cele mai inalte, azi sa bei vinul rosu din cupa victoriei la masa diavolului si maine sa iti faci intrarea cu dreptul cu aceeasi cupa in rai. Sa pierzi de fiecare data lupta dintre voi doi, dar sa-l castigi de fiecare pe el. De fiecare data, altfel, dar mereu la fel. Optimist, pesimist, realist? Nu uita.. nu poti sa vezi curcubeul, daca privesti in jos. Iar golul asteapta… sa vina cineva care sa-i indulceasca agonia.

Sa nu facem de doua ori aceeasi greseala. Daca o faci o data, se numeste greseala. Deja de la a doua oara incolo, e o decizie. Serios? Unde scrie?

Lasa-ma sa gresesc de fiecare data cand aleg sa traiesc viata pe care o merit si de fiecare data cand aceasta imi zambeste inapoi. Lasa-ma sa gresesc de fiecare data cand spun Te iubesc si de fiecare data cand simt asta din cap pana in picioare. Lasa-ma sa gresesc de fiecare data cand cred in coincidente si cand acestea sunt mult mai mult decat par la prima vedere.

Lasa-ma sa gresesc, a gresi e omenesc, e firesc. Sa-mi pese de rasaritul de pe plaja de vara trecuta, de luna ce stralucea in ochii nostri in serile alea ce pareau ca nu se mai termina, de ploaia cu care incepe si se termina totul. Asta-i incercarea la care ne pune viata, asa cum stie ea mai bine.. insa si drumul spre iad este pavat cu bune intentii. Asa ca, ce ai de gand?

Sa ne bucuram de drum? De priveliste? Sa ne bucuram! Sa fie o intalnire remarcabila. Viata si noi, noi si viata, la o ceasca de cafea… stand de vorba cu timpul. Ah, imi place cafeaua fierbinte, insa timpul nici macar nu a reusit sa guste din aroma. Bucura-te cat poti, transforma un moment in momentul tau. Nu te vei mai intalni cu el… chit ca ai obosit, ca esti dezamagit, ca doare sau ca pur si simplu, n-ai chef, clipa nu se mai intoarce. Asta e tot ce ai. Si e numai a ta.. Make the best of it. Finalul poate sa iti bata oricand la usa.. si aminteste-ti, nu ai  vizor la usa asta. Nu poti trisa… sau poate doar putin, gustand din tot ce are viata de oferit.

Asa ca, ce ai de gand? E musai sa iubesti! Oricand, oricum, oricat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *