libertate si responsabilitate
Filosofie

Libertate si responsabilitate social – politica | Filosofie

LIBERTATE SI RESPONSABILITATE SOCIAL – POLITICA

Libertatea reprezinta o valoare politica alaturi de egalitate, dreptate, democratie (etc), fiind considerata cheia pentru intelegerea acestora.libertate

Putem considera ca a fi liber inseamna, in primul rand, a nu fi impiedicat sa faci ceea ce iti doresti sa faci; deci libertatea este conceputa ca absenta a constrangerilor exterioare.

Libertatea a fost interpretata ca modalitate subiectiva de comportare a oamenilor, dar si ca expresie a raportului in care se afla comportamentul omului fata de necesitatea si legile obiective ale naturii si ale societatii. Multa vreme libertatea a fost opusa determinismului (determinismul este curentul filosofic potrivit caruia orice eveniment, inclusiv cognitia si actiunea umana, este determinat in mod cauzal de un lant neintrerupt de evenimente anterioare) si considerata numai o manifestare a liberului arbitru (capacitatea de a alege intre bine si rau).

Autoritatea statului este conferita de legile care reglementeaza raporturile dintre individ si stat. Filosofi precum Baruch Spinoza (filosof evreu olandez, sec. al XVII-lea), John Locke (filosof si om politic englez, sec. XVII-XVIII), Gottfried Wilhelm Leibniz (sec. XVII-XVIII, filosof si matematician german), Jean-Jacques Rousseau (sec.XVIII,filosof francez – de origine geneveza – oras elvetian francez – <<Geneva>>), Immanuel Kant (sec. XVIII-XIX, filosof german-socotit unul dintre cei mai mari filosofi din istoria culturii apusene) considerau ca rolul legilor si al statului  este acela de a asigura conditiile necesare convietuirii oamenilor, statul subordonandu-se societatii, ajutand-o prin  crearea cadrului de drept necesar actiunii libere a indivizilor si a grupurilor sociale (liberalismul,libertarianismul).

La polul opus avem etatismul (adica subordonarea societatii fata de stat), unde libertatea individului este conditionata strict  de catre stat.

Se vorbeste de diferite tipuri de libertate: politica, sociala, personala, religioasa, insa pe prim plan sta libertatea social-politica. In plan social politic, libertatea este legata de putere si de responsabilitate, dar si de necesitatea limitarii acesteia pentru a impiedica abuzul de putere. S-a spus ca libertatea omului incepe cu respectarea legilor scrise ale statului in care traieste si aceasta este libertatea politica.

Daca limitarea libertatii a fost considerata exterioara individului, statul fiind cel care impune restrictii, la polul opus se afla teoriile care sustin existenta unor constrangeri de ordin interior, conform carora omul este liber si absolut responsabil atat fata de propria persoana, cat si fata de intreaga umanitate.

In ceea ce priveste natura libertatii, s-a pus problema daca aceasta este scop in sine sau mijloc pentru atingerea altor scopuri. In ceea ce priveste stabilirea originii libertatii, s-a considerat fie ca aceasta este un dat natural al vietii, fie un rezultat al unui proces social. Caracterul libertatii se exprima prin faptul ca se vorbeste despre libertati individuale si despre libertati colective sau sociale. Unele teorii politice sustin drepturile individuale (ex: liberalismul), pe cand altele sustin valoarea distincta a libertatii sociale.

Georg Wilhelm Friedrich Hegel (filosof german, sec al XIX-lea) considera ca vointa individuala a omului reprezinta interesul particular si pasiunea subiectiva, in timp ce statul reprezinta interesul general si ratiunea obiectiva. In acest caz, rolul principal al statului este acela de a satisface interesul general si cerintele ratiunii, individul fiind subordonat statului. Plecand de la aceste teorii, in epoca moderna va aparea necesitatea de a limita puterea statului, considerandu-se ca scopul statului nu trebuie sa fie un presupus “bine general”, conform principiior abstracte ale ratiunii, nici instaurarea unui sistem ideal de organizare sociala.

John Stuart MILL (filosof britanic ,sec.al XIX-lea), “Despre libertate”:

“…unicul scop care ii indreptateste pe oameni, individual sau colectiv, la ingerinte (amestec nejustificat) in sfera libertatii de actiune a fiecaruia dintre ei este autoapararea; unicul tel in care puterea se poate exercita, in mod legitim, asupra oricarui membru al societatii civilizate, impotriva vointei sale,este acela de a impiedica vatamarea altora. Propriul bine, fizic sau moral, nu constituie o indreptatire suficienta. Un om nu poate fi constrans, in mod legitim, sa faca un anumit lucru sau sa se abtina de a-l face pentru ca ar fi mai bine pentru el sa se comporte astfel, pentru ca acest lucru l-ar face sa fie mai fericit sau pentru ca, in opinia altora, este intelept sau este drept ca el sa se comporte astfel. Toate acestea sunt bune temeiuri pentru a discuta cu el, pentru a-l mustra sau a-l implora, dar nu si pentru a-l constrange sau a-i face rau daca se comporta altfel. Pentru a justifica asemenea lucruri, conduita pe care dorim s-o descurajam trebuie sa fie de asa natura incat sa dauneze altuia.Singurul aspect al conduitei unui om pentru care el poate fi tras la raspundere de catre societate este cel privitor la ceilalti. Sub aspectele care il privesc doar pe el insusi, independenta lui este, de drept, absoluta. Asupra lui insusi, a propriului trup si spirit, individul este suveran.(…) Singura libertate demna de acest nume este aceea de a-ti urmari binele propriu, in felul tau propriu, atata timp cat nu incerci sa lipsesti pe altii de binele lor sau sa ii impiedici sa si-l dobandeasca. Fiecare este adevaratul paznic al propriei sanatati, fie ea trupeasca,mintala sau sufleteasca. Omenirea are mai mult de castigat lasand pe fiecare sa traiasca asa cum crede el ca e mai bine decat silind pe fiecare sa traiasca asa cum li se pare celorlalti ca ar fi bine.(…) De indata ce o parte din conduita cuiva prejudiciaza interesele altora, societatea are autoritatea de a se pronunta asupra ei, ramanand sa se discute daca prin interventia societatii va fi sau nu promovat binele general.(…) In toate cazurile de acest fel, trebuie sa existe o deplina libertate, juridica si sociala, de a actiona si de a suporta consecintele.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *