filosofie
Filosofie

Filosofie: Omul si problematica naturii umane

omul si problematica naturii umane

Problematica naturii umane

Reflectia asupra umanului constituie nucleul demersului filosofic. Daca stiintele si religia vizeaza omul unilateral, filosofia vizeaza noi trasaturi ale existentei umane.

   Crestinismul considera ca existenta umana nu este accidentala, ci este plasmuita de divinitate, care i-a oferit omului liberul arbitru, lasandu-l astefel sa-si hotarasca singur destinul. Existentialismul considera ca demnitatea omului nu ar putea sa se afirme pe deplin decat in absenta divinitatii, divinitate pe care o neaga.

Pe de alta parte, teoria evolutiei, teoriile sociologice sau psihanaliza ne invata fie ca suntem determinati de mediul in care traim, fie ca suntem sclavii unor impulsuri adesea inconstiente.

Conditia intelegerii naturii umane o reprezinta conjugarea unor pozitii conturate in istoria filosofiei.

Aristotel (384-322 i.e.n.) considera ca omul este un animal social (zoon politikon), care traieste in cetate (polis), sociabilitatea sa reiesind din faptul ca poseda limbaj articulat, comunica rational cu semenii sai si are capacitatea de a evalua actiunile ca fiind drepte sau nedrepte, bune sau rele, capacitate pe care animalele nu o au. Statul nu este ceva detasat de om, ci este o institutie naturala, un program in natura umana. Este firesc, deci, ca omul sa tinda spre stat si sa-si caute implinirea in el, statul fiind scop si mijloc pentru atingerea scopului ultim-Binele Suprem.jean-jacques-rousseau

Jean-Jaques Rousseau (1712-1778) considera ca omul a suferit o transformare fata de starea sa primara (starea natulala), in care era fericit, egal cu ceilalti, bun fata de semenii sai, fiind animat de intuitie si de sentimentele de autoconservare si compasiune.

In starea sociala, omul a suferit puternice transformari corporale, dar mai ales sufletesti: societatea l-a degradat pe om, statul si societatea pervertind “bunul salbatic”. Solutia oferita de Rousseau o reprezenta reintoarcerea la idealul salbatic, statul fiind produsul unui contract dintre oameni, contract ce a nascut inegalitati, a alienat natura umana, fiind ostil implinirii potentialitatilor umane.

Henri-Louis Bergson

In conceptia lui Bergson, inteligenta reprezenta capacitatea de a crea obiecte artificiale, iar intre om si animal nu era decat o deosebire graduala de inteligenta, intrucat si animalele erau capabile de a crea/folosi/recunoaste obiecte artificiale in mod variabil. Insusi progresul reprezenta la el progresul si diversificarea uneltelor folosite de om. “Daca ne-am putea descotorosi de orice orgoliu, daca spre a ne putea defini ca specie, ne-am ghida dupa ceea ce preistoria si istoria ne arata ca reprezinta caracteristica stabila a omului si a inteligentei, nu ne vom spune Homo Sapiens*,ci Homo Faber**.”

*Homo Sapiens=omul intelept | ** Homo Faber=omul mestesugar

Lucian Blaga

Lucian Blaga combatea viziunea bergsoniana, sustinand ca diferenta dintre om si animal nu este una graduala de inteligenta, ci una de esenta. Blaga sustinea ca lucrul care-l omuldefineste si-l deosebeste fundamental pe om de animal este capacitatea de creatie, animalele neavand aceasta calitate intrucat ceea ce un animal creaza este inconstient, nu prezinta un stil personal (ci un stereotip al speciei din care acesta face parte) si este izvorat din instinctul de conservare. Omul, spre deosebire de animal, crea constient, din nevoi spirituale (nu de conservare) pe care natura nu le poate asigura; el era creatorul unei lumi alternative (cea a culturii), care ii satisfacea nevoile spirituale. Creatia omului era autentica, unica si reflecta un stil. Prin creatie, omul facea un salt ontologic ( ontologie = ramura a filosofiei avand drept obiect existenta ca atare) sau o mutatie ontologica fata de animal. Omul la blaga era o “existenta intru mister si revelare”, iar animalul exista intru imediat si securitate, posedand inteligenta functionala doar.

Giovanni Pico della Mirondola

In conceptia lui Giovanni Pico della Mirandola, demnitatea omului consta in aceea ca Dumnezeu l-a lasat pe om sa isi aleaga singur natura, neingradindu-l in parametrii unor legi prestabilite de El. Lumea era centrul universului, de unde decurgea un alt motiv de demnitate pentru om. Omul avea o pozitie privilegiata, fiind intermediar intre lumea nevazuta (cereasca) si cea vazuta (pamanteana), liber sa evolueze spre una sau spre cealalta.

Blaise Pascal

La pascal, omul ne apare ca ceva uimitor, o fiinta greu de surprins intr-o definitie, deoarece poseda aspecte contradictorii (nici animal, nici inger). Ideea centrala este aceea ca omul nu poate fi cuprins prin vreo alta masura decat cea care ii este specifica si prin care se defineste: gandirea sau ratiunea. Insa ,cu toate acestea, omul nu putea sa isi dea seama de fiinta sa cu ajutorul ratiunii/gandirii, ci numai prin credinta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *