I.Preliminarii
Originalitatea poeziei lui Ion Barbu derivă în primul rând din mobilul lirismului său. Starea poetică a lui Ion Barbu nu e provocată de iubire, prietenie, durere, nici de încântarea în faţa peisajului sau de nostalgia copilăriei. Starea poetică e provocată de contemplarea lumii în totalitatea ei, de dorinţa de comunicare cu esenţa Universului şi de aceea este o stare de intelectualitate.
Integrată în ciclul Uvedenrode din volumul Joc secund şi subintitulată baladă, Riga Crypto şi lapona Enigel reprezintă una dintre capodoperele artei barbiene. Este unul dintre poemele programatice, în care epicul şi liricul se împletesc pentru a transmite un mesaj filozofic profund, o subtilă meditaţie asupra existenţei terestre (fatal bipolarizată – spirit şi materie ce-şi dispută întâietatea -), o poezie delicată şi stranie de dragoste.
II.Temă şi viziune
Riga Crypto…este o poezie de cunoaştere, pe deplin caracteristică esteticii barbiene, care imaginează, dincolo de lucruri, Ideea. Două lumi încearcă să comunice şi să se împlinească. Încercarea este dramatică. Cineva trebuie să plătească tentaţia de a depăşi incompatibilitatea.
III.Analiza structurală a textului
1.Titlul poeziei este unul exterior, simbolic, căci vorbeşte despre incompatibilitate, despre termenii unui sistem polarizat.
2.Secvenţe poetice
Compoziţia este extrem de subtilă. Tehnica este a povestirii în ramă, ca în Halima şi Decameron. Rama, sugerată în dialogul din prima parte a poemului, e mai degrabă o atmosferă, decât un cadru fizic. Timpul este proiectat în trecut, în illo tempore, prin invocarea “menestrelului” – apariţie de ev mediu – şi prin folosirea imperfectului – timp al evocării.
Cântecul, zis “cu foc” “acum o vară”, trebuie reactualizat la “spartul nunţii, în cămară”, într-o tonalitate tristă. Scopul formulei compoziţionale devine evident. Prima parte este cadrul celei de-a doua. Aşadar, la spartul unei nunţi, într-un loc ferit de priviri curioase e spusă povestea unei nunţi dorite, dar neîmplinite.
3.Imaginarul liric
După formula introductivă, apar eroii în două scurte tablouri.Riga Crypto este stăpânul unei lumi vegetale, derizorii. Puterea lui se întemeiază şi pe legenda relaţiei cu “vrăjitoarea mânătarcă”, ce i-ar asigura tinereţea veşnică. Regele va cădea pradă intrigilor de la curte. Acuzat de lipsă de urmaşi, este împins la legături erotice capabile a-i asigura perpetuarea. La presiunea supuşilor săi, Crypto acceptă să devină “mirele poienii”.
Lapona Enigel, fiinţa antitetică, apare în momentul transformării lui Crypto într-o marionetă a supuşilor. Enigel (nume ce vine de la Enite “erosul nematerializat în dorinţă”) este, în regnul uman, o fiinţă “urgisită”. Pendularea ei în spaţiul geografic este un proces de transhumanţă, o înscriere într-un ritm repetabil de existenţă: “De la iernat la păşunat,/ În noul an să-şi ducă renii,/ Prin aer ud, tot mai la sud,/ Ea poposi pe muşchiul crud/ La Crypto, mirele poienii.”
Crypto o surprinde pe Enigel în somnul prielnic visului erotic. Între cei doi pare să se joace o dramă galantă, Crypto purtându-se asemeni unui cavaler medieval. El vrea să o ademenească pe laponă în lumea lui, oferindu-i bunătăţile acesteia: “Enigel, Enige,/ Ţi-am adus dulceaţă, iacă/ Uite fragi, ţie dragi/ Ia-i şi toarnă-i în puiacă.” Lapona îl refuză cu cochetărie, dar Crypto nu cedează, oferindu-se pe sine: ”Enigel, Enigel,/ Vine noaptea, ies lumine,/ Dacă mergi să culegi,/ Începi, rogu-te, cu mine.” Enigel şovăie, dar îl refuză. Crypto îi vorbeşte de valorile supreme ale lumii lui: somnul fraged şi răcoarea. Ele lecuiesc fiinţa de zbuciumul solar al căutării, de eternul drum al regăsirii. Tentaţia este cu adevărat copleşitoare, Enigel reprimând-o cu greutate, fiind pusă ea însăşi într-o situaţie dilematică.: “Rigă Crypto, Rigă Crypto, / Ca o lamă de blestem
Vorba-n inim-ai înfipt-o!/ Eu de umbră mult mă tem.” Explicaţia pe care o dă e mai degrabă pentru sine decât pentru Crypto. Prin ea îşi desluşeşte mai bine natura şi responsabilitatea faţă de propriul destin.
Crypto va fi pedepsit chiar în clipa pocăinţei sale. El va fi metamorfozat de către soare într-o ciupercă otrăvitoare.
Semnificaţia intens afrodisiacă a laurului şi a noii sale mirese, măselariţa ce a luat locul mânătărcii cu puteri ascunse, îl condamnă pe Crypto să fie doar ceea ce era menit.
Ca orice capodoperă, Riga Crypto şi lapona Enigel a dat naştere mai multor interpretări. Evidentă rămâne ideea că Enigel şi Crypto sunt simboluri ale unui sistem polarizat, în care contrariile se atrag, dar întâlnirea este imposibilă. Incompatibilitatea este structurală. Pentru Crypto, trecerea dintr-un regn în altul înseamnă moarte. Pentru Enigel, aspiraţia spre soare, spre spiritualitate este expresa unei fireşti predispoziţii umane. Singur omul are “fântână-n piept”, adică posibilitate de reflectare. Doar omul poate depăşi limitele zidirii sale fizice. Pentru fiinţele inferioare “pahar e gândul, cu otravă”. Ca urmare, Riga Crypto nu-şi poate schimba condiţia prin eros. La o simplă neatenţie, accidentul erotic poate fi interpretat de puterile superioare drept hybris,schimbând datul sorţii într-o pedeapsă. Destinul nu poate fi schimbat. Din această perspectivă, poemul are ca temă destinul. Crypto e pedepsit pentru că a ispitit destinul, încercând cunoaşterea care nu era înscrisă în datele sale.
- Limbajul poetic
Modalitatea de balada este realizata artistic prin fluenta versului de factura mai curand populara, incrustat de metafore,cu o mare intensitate de continut(“lama de blestem”,”suflet-fantana-n piept”)si prin insasi modalitatea desfasurarii mitice ca intr-un scenariu epico-dramatic de”mister”medieval.Economia de mijloace artistice apare ca o insusire majora prefigurand evolutia care-l va caracteriza pe Ion Barbu in intreaga sa creatie lirica.Predomina limbajul incifrat,simbolurile si metaforele.
5.Concluzii
Balada lui Ion Barbu este “un cântec larg”, cuprinzând în sine povestea eternă a omului, este o poezie de cunoaştere într-o figuraţie metaforică originală, cu un timbru pur, de neconfundat.
